Ce mancam in Istanbul?

Am ajuns pana acum in Istanbul de doua ori. De prima data acest oras m-a fascinat si desi am stat mai bine de o saptamana tot am simtit ca nu a fost suficient. Iar de fiecare data cand ma gandesc la acest oras imi vine in minte bucataria si felul in care se mananca aici. Mancarea traditionala este simpla dar extraordinar de variata…kebab, kofte, borek, simit, baclavale, ayran…lista poate continua la nesfarsit iar a le incerca pe toate poate fi extrem de dificil.

Istanbul este un oras extraordinar dar este prin excelenta si un oras al gustului si al mirosului. Peste tot, la orice ora, se mananca si la orice pas ceva nou si imbietor va aparea in cale. Aici papilele gustative vor fi rasfatate la maxim.

Se poate manca foarte usor atat cu cateva lire cat si cu zeci de lire, optiunile sunt nelimitate iar dupa atatea delicii culinare parcurgerea orasului pe jos in lung si in lat este cea mai buna varianta pentru ca festinul sa nu isi lase urme asupra siluetei.

Probabil cel mai cunoscut si renumit fel de mancare este doner kebabul, numit aici kebap. Kebapul este de fapt carnea rotisata vertical pe tepusa pe care turcii o folosesc in numeroase variante. Carnea de baza este mielul dar si carnea de pui se foloseste la scara larga. Trebuie stiut ca pentru carnea de miel ei folosesc traducerea de ‘meat’ (carne), in timp ce puiul este denumit ‘chicken’. De multe ori se poate folosi o combinatie a celor doua (mix kebap).

Dupa cum am spus kebapul poate lua diferite forme. Variantele cele mai simple ce pot fi servite oricand, la colt de strada, sunt kebapul infasurat in lipie subtire (lavash) purtand numele de durum sau pita umpluta cu kebap. In ambele cazuri carnea este umplutura de baza, aroma ei facand ca sosurile sa nu fie necesare.

 

Kebapul se utilizeaza insa si pentru feluri de mancare in sine, servite la farfurie chiar si in restaurante. In acest caz, carnea poate fi insotita de orez, cartofi prajiti, salata, iaurt gras, ardei copti. Kebapul poate fi gasit peste tot in oras, in majoritatea carciumilor, restaurantelor, fast-food-urilor, oricand foamea isi face simtita prezenta va aparea si o kebabarie in cale. Un alt tip de kebap este Iskender Kebapul originar din Bursa, numele sau provenind de la inventatorul Iskender Efendi, ce a trait aici la sfarsitul secolului 19. Acest tip de kebap este, se pare, primul kebap vertical aparut. Shish Kebapul consta de fapt in frigarui servite cum altfel decat in lipie sau…insotite de lipie, pe farfurie.

Alaturi de kebap, kofte-le sunt si ele la mare inaltime. Chiftelele, pe romaneste, sunt foarte aromate, preparate in mod normal din carne de miel, uneori umplute si cu branza si coapte de cele mai multe ori la gratar. Exista in oras chiar localuri specializate in acest fel de mancare insa si ele se gasesc in foarte multe restaurante.

Vinetele sunt foarte folosite in bucataria turceasca, atat cu kebap cat si de sine statator, un preparat cu traditie pe baza de vinete fiind Imam Bayildi (‘Imamul a lesinat’), vinete umplute cu ceapa si rosii iar numele si-l trage de la istoria ce spune ca imamul, dupa ce a gustat acest preparat, a lesinat.

 

Pestele se consuma si el in multe locuri in oras, restaurantele specializate pe peste purtand in denumire cuvantul ‘balik’. In general pestele nu este ieftin nicaieri iar unul din locurile renumite pentru servirea pestelui este zona de sub podul Galata. Aici restaurantele se aliniaza unul langa altul, avand in mare parte acelasi tip de preparate dar preturile sunt destul de piperate. Trecand insa de cealalta parte a piciorului de pod, peste strada de Bazarul Egiptean situatia se schimba. Aici se pot manca sandwichuri cu macrou, la pretul de doar 5 lire. Pestele este fript si vandut direct din barci colorate si mancat la masute joase asezate direct pe trotuar. Singurul moment al zilei cand acest loc nu este intesat de lume este dimineata devreme, mai tarziu gasirea unui loc fiind destul de dificila iar seara zona pare de-a dreptul luata cu asediu.

Alaturi, numeroase tarabe ofera spre vanzare pahare cu muraturi probabil in scopul de a acompania sandwichul cu peste.

Istanbul este orasul in care gasirea unui hotel ce nu ofera mic dejun este cea mai buna varianta. Numeroase patiserii se intalnesc la tot pasul, cu preparate care mai de care mai imbietoare iar vanzatorii ambulanti cu carucioare indeamna la servirea unui simit – covrig turcesc cu susan. Mai adaugati un Ayran, celebrul iaurt subtire si sarat, vandut si el absolut peste tot si masa de dimineata este rezolvata.

Un produs de patiserie delicios si raspandit este borekul. Si acesta exista in mai multe variante umplut cu branza, adesea branza feta,carne tocata, legume. Cel mai cunoscut este Su Boregi, un fel de placinta din mai multe straturi de foi si mix de branza. Sigara Boregi are forma de cilindru si poate avea de asemenea ca umplutura branza, dar si cartofi, carne sau carnati. Probabil exista peste 10 feluri de borek preparate si prezentate in diferite forme.

Masa se poate lua oriunde, locuri de mancat se gasesc peste tot. In zone precum Podul Galata, Sultanahmet, Istikal Cadessi (strada ce coboara din Piata Taksim pana la Turnul Galata), Hudavendigar Cadessi (strada ce coboara din Sultanahmet catre cheiul Eminonu), intrarea in Grand Bazar mancatoriile se aliniaza una langa alta astfel ca alegerea uneia singure este o provocare. Pe langa restaurante si terase masa se poate servi si la numeroase Lokanta, un fel de autoserviri cu mancare variata si buna si preturi convenabile.

Alaturi de acestea in multe zone, mai ales cele frecventate de turisti, numerosi vanzatori isi etaleaza pe carucioare castanele si porumbul copt. In Eminonu, seara, printre vanzatorii de adidasi, tricouri si ciorapi, la astfel de mici tarabe se prepara adevarate gratare si numerosi musterii isi etaleaza scoicile tinute la gheata servite pe loc cu lamaie. Totul este un furnicar inimaginabil si toata lumea mananca ceva, la masa pe malul apei sau asezati pe scarile ce coboara in port.

Orice masa se incheie in mod obligatoriu cu ceai (Cay). In general se consuma ceai negru sau ca o varianta mai usoara ceai de mere, servit fierbinte, in pahare mici si indulcit optional cu zahar cubic. Cafeaua (kahve) se consuma si ea dar mult mai putin comparativ cu ceaiul iar in multe locuri varianta oferita este cea solubila, numita Nescafe si complet neatractiva. Ceaiul insa isi are locul sau de cinste, putand fi gasit, alaturi de Ayran, absolut peste tot, chiar si pe ferry-urile ce traverseaza Bosforul.

Pentru cei ce prefera alcoolul, traditionala bere Efes este cea mai buna optiune iar ca tarie Raki, preparat din fructe sau dupa reteta renumita avand la baza anasonul, oarecum asemanator cu ouzo al grecilor.

Iar pentru cine doreste ceva racoritor sucurile proaspete din fructe sunt alegerea perfecta. Rodii, portocale sau diverse mixuri se gasesc in multe locuri, mai ales in apropierea Turnului Galata sau in zona bazarelor.

O vizita in zona Ortakoy (situata la baza podului Bosfor, unde localnicii isi petrec sfarsitul de saptamana) nu se poate incheia fara un Kumpir (cartof foarte mare, copt si umplut cu orice doreste clientul dintr-o multitudine de umpluturi). Aici tarabele numerotate se aliniaza una langa alta, toata vanzand acelasi lucru iar vanzatorii strigand in toate directiile care mai de care mai tare pentru a atrage noii veniti catre marfa lor.

 

Preparate din alte regiuni ale Turciei merita si ele incercate, in special cele din regiunea Anatolia. Aici sunt de mentionat Gozleme, clatite mari, coapte pe plita, cu diverse umpluturi. Ele se prepara atat pe strada (si in Ortakoy, alaturi de Kumpir) dar si in multe restaurante pentru turisti. Numeroase astfel de restaurante se intalnesc pe Hudavendigar Cadessi ce coboara din Sultanahmet in Eminonu, gozlemele fiind preparate in vitrina, in vazul tuturor.

Un alt preparat din regiunea Anatolia este si Testy Kebapul, servirea lui fiind un adevarat spectacol: un fel de tocana consistenta gatita si adusa la masa intr-un fel de ulcior, pe foc, al carui capac e retezat direct la masa in fata clientului si desertat in farfurie. Ulciorul este confectionat special, cu capacul detasabil astfel ca nu se sparge si poate fi refolosit, totul are ca scop prezentarea insa efortul merita admirat.

Capitolul desert este si el o alta poveste pentru gurmanzi. Nu exista cineva care sa nu fi auzit sau sa nu fi gustat rahatul turcesc sau baclavaua. Rahatul, denumit si Turkish Delight sau Lokum, a fost inventat de un cofetar de la curtea sultanului iar astazi se vinde peste tot, in toate variantele posibile si cu arome nenumarate. Baclavaua are si ea acum forme diverse de prezentare, mai insiropata sau mai uscata, cu fistic, nuci sau alune, patrata rotunda sau triunghiulara.

In orice cofetarie, magazin sau piata se poate gasi rahat, baclava, kataif, ambalate in cutii de gramaje diferite sau vandute la kilogram. Preturile sunt mari, chiar foarte mari in zonele turistice. Cea mai buna optiune pentru a le cumpara sunt magazinele mici si ascunse, pe stradute laturalnice sau prin cartiere mai putin turistice, astfel ca daca gasiti un astfel de magazin intamplator in cale nu ezitati. De asemenea, in Bazarul Egiptean se pot cumpara, dar nu chiar in bazar ci pe strada din dreapta bazarului, unde magazinele ofera munti de rahat, fructe confiate, fistic, migdale si multe altele din aceasta gama. Preturile nu sunt nici aici foarte mici dar cu siguranta mult mai bune decat in magazinele frumos aranjate din Sultanahmet sau Beyouglu.

De asemenea tot la capitolul desert numeroase cofetarii va vor imbia cu torturi si tarte enorme plus o varietate de budinci , si ele destul de consumate pe aici.

Ce trebuie obligatoriu incercat este Kunefe, un desert deosebit, preparat din fidea subtire (ca de Kataif), branza mozzarela sau ricota la mijloc, dat la cuptor si insiropat bine si presarat cu fistic macinat. Din pacate el nu se gaseste chiar peste tot (un loc unde am mancat Kunefe este restaurantul Semazen din Sultanahmet).

Pentru cei ce prefera mai putine calorii, fructele pot fi cumparate de la multe tarabe. Pepenele se poate cumpara pe strada, taiat si portionat, asezat in caserola gata spre a fi servit.

Nici inghetata nu este de ignorat, atat cea obisnuita dar in special cea elastica. Acest tip de inghetata se poate intinde pana la 60 cm datorita extrasului de tubercul de orhidee salbatica continut iar asezarea ei in cornet ia forma unui mic spectacol interactiv.

Momentan ma opresc aici insa cu siguranta lista este mult mai lunga. Complexitatea bucatariei turcesti ar putea ocupa pagini intregi iar o vizita in orasul de pe doua continente este o adevarata experienta in sine si cu siguranta un bun motiv pentru a reveni iar si iar in acest oras.

Ce nu trebuie ratat:

  • sandwich-ul cu macrou in Eminonu
  • sucul de rodii, in cazul in care ajungeti in Istanbul toamna sau catre sfarsitul verii
  • kunefe, pentru iubitorii de dulciuri
  • micul dejun pe un roof-terace
  • restaurantele mici, mai putin turistice, in dauna restaurantelor mari si elegante
  • ayran, la orice ora a zilei
  • gozleme si kumpir in Ortakoy
  • inghetata de pe Buyukada, daca ajungeti pe acolo – nu este elastica, dar este delicioasa

Cateva preturi orientative:

  • sandwich cu macrou in Eminonu – 5 lire
  • doner kebap la farfurie, shish kebap, kofte – 12-15 lire, in functie de continut si locatie
  • iskender kebap – 10-17 lire, in functie de tipul de carne folosit si locatie
  • durum – 5-8 lire, in functie de tipul de carne folosit
  • pita doner – 3.5-6 lire, in functie de tipul de carne folosit
  • diferite tipuri de peste – 17-25 lire sau chiar mai mult
  • gozleme – 5 lire pe strada si in Ortakoy, 8-11 lire in restaurante
  • borek – 3.5-5 lire
  • portie de baclava – 4-5 lire
  • kunefe – 7-8 lire
  • kumpir – 10 lire
  • bere Efes – 7 lire, la terasa
  • ayran – 1 lira in magazin sau 3-4 lire la terasa
  • sucuri proaspete de fructe – 3-8 lire, in functie de fruct si de cantitate
  • inghetata elastica – 4-10 lire, in functie de cantitate si zona
  • ceai, apa – 1-2 lire
  • cafea – 4-5 lire
  • simit – 1 lira
  • porumb – 1.5 lire

 

 

Articole pe aceeasi tema:

This entry was posted in Culinar and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *