Cairo (Partea 2) – orasul la prima vedere

Dupa cum spuneam in articolul anterior Cairo (Partea 1) – pe urmele faraonilor si a Egiptului antic destinat in primul rand celui mai important obiectiv al Egiptului, platoul Gizeh, revin cu o continuare a sa, destinata in primul rand catorva aspecte ale orasului Cairo si ale vietii de aici dar si celei de a doua parti a excursiei, Muzeul de Egiptologie. Din pacate aceasta vizita este lipsita de poze pentru ca fotografiatul in interiorul muzeului este cu desavarsire interzis asa ca aparatul l-am lasat de tot in autocar astfel ca nici macar in curtea muzeului sau in piata nu am mai reusit sa fac o poza.

La prima vedere orasul Cairo nu ofera nici pe departe o imagine placuta, multe cladiri parand a fi lasate practic in paragina. De fapt nu este chiar asa, aceste cladiri fiind intr-adevar nefinalizate dar locuite, statul neobligandu-i pe oameni sa isi termine fatadele, asa cum se intampla in Alexandria. Pe de alta parte multe locuinte sunt ilegal construite iar egiptenii isi construiesc case ce urmeaza a gazdui intreaga familie, de la bunici la nepoti, cei mai varstnici la etajul inferior iar cei mai tineri la etajul superior. Pentru asta ei isi lasa acoperisul neterminat urmand sa poata adauga, cand va fi nevoie, un nou etaj, acest lucru intamplandu-se din cauza faptului ca achizitia unei locuinte noi este foarte dificila pentru tinerii casatoriti.

In oras exista un numar mare de locuitori saraci, multi egipteni stabilindu-se din acest motiv intr-un cimitir transformand cavourile de aici in locuinte. Cimitirul in cauza poarta numele de „Orasul Mortilor”. Multi egipteni insa incearca si in mod intentionat sa pastreze aparenta saraciei. Un egiptean pe care poate la prima vedere, dupa aspect, nu dai doi bani, in realitate poate detine o avere considerabila iar imaginea pe care o afiseaza este doar destinata atragerii milei numerosilor turisti.

In Egipt bascisul detine un loc primordial. Nu numai in Cairo ci si peste tot in statiuni si in hoteluri, bacsisul face parte din viata de zi cu zi. Acest aspect, destul de iritant pentru un european neobisnuit cu asa ceva capata in anumite momente si avantaje, avand astfel acces la lucruri teoretic interzise (de exemplu fotografiatul in interiorul piramidelor).

Cairo este un oras aglomerat si ca urmare si un oras destul de murdar iar acest lucru este amplificat si de lipsa unei companii de salubritate in oras. Nu exista companie de ridicare a gunoiului ci localnicii il arunca pur si simplu pe geam iar la anumite intervale acesta este strans si ars.

Traficul este infernal iar regulile de circulatie sunt ignorate cu desavarsire. Regula principala este aceea ca nu exista nici o regula. Nu ar trebui sa va mire absolut nimic in acest sens: taierea benzilor fara semnal, intoarcerile pe linie continua, luminile stinse complet pe timp de noapte sau deplasarea cu spatele pe distante foarte mari. Masinile intra toate in intersectie pentru ca apoi sa claxoneze si sa indice cu mana directia in care vor sa continue drumul. Amenzile sunt si ele la fel de haotice: se dau amenzi pentru nepurtarea centurii insa nu se dau amenzi pentru lipsa luminilor sau a parbrizului, amenzile pentru depasirea cu 5 sau 50 de km a vitezei legale au sanse sa fie absolut identice.

Taxiurile nu folosesc niciodata aparatul. Daca veti incerca sa ii convingeti sa o faca intotdeauna vor gasi argumente sa nu o faca sau sa o faca in avantajul lor; vor spune ca aparatul nu merge sau ca pretul afisat nu este in lire egiptene ci in dolari. Cea mai sigura varianta este negocierea pretului ce urmeaza a fi platit pentru cursa inainte de a porni la drum pentru a evita orice surpriza neplacuta ulterior. De fapt, in general, la capitolul bani intotdeauna atentia este foarte importanta. Egiptenii nu fura pe la spate dar intotdeauna vor incerca sa o faca pur si simplu pe fata: vor incerca sa ceara un pret mai mare, sa ceara bani cand pur si simplu nu ar trebui sau vor gresi intentionat la calcule. Daca sunt prinsi pur si simplu isi vor cere scuze ca au gresit, daca nu…norocul lor.

In ceea ce priveste religia peste 90 % dintre egipteni sunt musulmani iar in ceea ce ii priveste pe restul, acestia sunt in majoritate crestini copti.

In ceea ce priveste partea a doua a excursiei la Cairo, dupa finalizarea vizitarii Sfinxului a urmat partea comerciala si anume vizitarea unei parfumerii eventual cu posibilitatea de achizitionare a diferitelor produse. Desi eram complet impotriva irosirii timpului aici pana la urma nu a fost atat de rau, pentru ca putina racoare dupa caldura de afara a fost chiar binevenita si cu aceasta ocazie am descoperit ceva grozav, ceaiul de hibiscus. Nu il mai incercasem insa servit rece mi-a placut atat de mult incat am revenit acasa cu o punga generoase de flori de hibiscus.

Parfumeria se afla chiar la o aruncatura de bat de Sfinx unde incep stradutele unei periferii a Gizehului. Aici impresia generala este de intoarcere cu ceva ani buni in urma. Totul arata ca si cum marea parte a modernizarii prezente nu a atins aceste locuri. Pare murdar si neingrijit insa nu este decat pur si simplu o bucatica din viata oamenilor simpli de aici, o cultura si un mod de trai complet altfel fata de standardele noastre insa extrem de fascinant de patruns din punctul meu de vedere.

Plecand de la parfumerie ne-am indreptat catre locul de servire a pranzului. Aici nu o sa insist absolut deloc pentru ca nu este absolut nimic notabil, doar o masa, in restaurantul unui hotel, special destinat turistilor si acestor tururi organizate.

O sa va povestesc insa altceva, mai interesant din punctul meu de vedere in ceea ce priveste orasul. Desi Cairo este considerat ‘orasul celor o mie de minarete’ probabil cafeneaua (ahwa) este reprezentata aici mult mai bogat decat moscheea. Orasul Cairo este impanzit de cafenele. Daca exista 2 colturi de strada la distante destul de apropiate in fiecare dintre ele veti intalni o cafenea, plus eventual inca una intre. Cafenelele sunt in general mici iar scaunele, asezate pe trotuar, sunt indreptate toate, intotdeauna, catre strada, pentru a vedea in permanenta ceea ce se intampla. Timpul petrecut in cafenele este indelungat, nimeni nu pleaca pana nu isi termina de baut cafeaua si obligatoriu de fumat sheesha. Majoritatea cafenelelor sunt destinate barbatilor, doar cele mai mari si mai noi sunt vizitate si de catre femei. Un alt lucru deosebit de interesant mi s-a parut faptul ca de ceva vreme egiptenii au inceput sa se uite la telenovele si chiar au facut o adevarata pasiune pentru ele si le-au transformat in adevarate subiecte de dezbatere.

Dupa masa a inceput vizita la Muzeul de Egiptologie din Cairo. Biletul de acces in muzeu de 60 de lire egiptene este inclus in pretul excursiei insa pentru accesul in camera mumiilor este necesar un bilet separat, avand pretul de 100 de lire egiptene. Muzeul este foarte mare si este imposibil de vazut tot la o singura vizita. Noi am avut ghidul intregii excursii care ne-a povestit extrem de frumos despre exponate si nu numai si pot sa spun ca el a facut tot farmecul acestei vizite. Sunt o persoana care nu apreciaza istoria la adevarata ei valoare si pentru care probabil doar simpla vizionare a exponatelor nu ar fi insemnat prea mult insa venita la pachet cu explicatiile frumos formulate a fost mult, mult mai interesant.

Cea mai importanta colectie a muzeului o reprezinta exponatele lui Tutankamon. Acesta nu a fost un faraon mare ci unul destul de neinsemnat si care nu a facut mai nimic. Si totusi de ce reprezinta el atat de mult pentru acest muzeu? Pentru simplul fapt ca, spre deosebire de mormintele celorlalti faraoni, mormantul lui Tutankamon nu a fost profanat (de fapt a fost…dar s-au furat foarte putine obiecte) astfel ca toata colectia a fost gasita in interior si a putut fi adusa aici spre a fi expusa publicului. Celelalte morminte au fost descoperite goale. Cel mai impresionant obiect de aici si cel mai apreciat este reprezentat probabil de masca mortuara a lui Tutankamon realizata in totalitate din aur. Pana la urma vizita la muzeu mi-a placut desi eram destul de reticenta inainte de a ajunge aici chiar si in ciuda oboselii acumulate pe tot timpul zilei.

Muzeul de Egiptologie este situat chiar in Piata Tahrir despre care probabil ati auzit, cel putin cu ocazia conflictelor recente ce s-au desfasurat aici. Piata Tahrir inseamna cam ceea ce inseamna Times Square pentru New York si este o intersectie aglomerata la orice ora din cauza atat a circulatiei cat si a pietonilor. In prezent este liniste aici, dar urmele revolutiei sunt inca vizibile, cladirea fostului guvern fiind arsa in totalitate. De fapt intregul oras si-a revenit din punctul de vedere al sigurantei. Spre deosebite de perioada imediat urmatoare revolutiei cand politia nu se baga chiar daca un atac avea loc chiar langa, acum lucrurile au inceput sa reintre normal iar in afara catorva cartiere orasul este cat se poate de sigur.

Iesirea din oras dupa vizita la muzeu a fost extrem de dificila, bineinteles din cauza aglomeratiei de pe sosele. Am vazut insa astfel, desi din pacate doar din autocar, si o parte mult mai frumoasa, extrem de moderna a orasului situata de-a lungul Nilului. Faleza Nilului poarta numele de Corniche iar aici vegetatia este din abundenta pe malul apei si este locul unde isi au sediul marile lanturi hoteliere internationale dar si ambasadele. Pe una din insulele de pe fluviu, pe care proprietatile au preturi exorbitante, isi are sediul si ambasada Romaniei, o cladire foarte mare si luxoasa din cate am inteles. Aceasta zona de faleza arata extrem de bine si te imbie la plimbare, totul este linistit si civilizat, pe Nil felucile asteapta sa iasa la plimbare. Din pacate nu am putut profita de asta si din pacate din nou nu am poze. Insa totul este pastrat bine in memorie si constituie baza pe care pot afirma cu certitudine: Cairo, I’ll be back!

De aici a inceput lungul drum inapoi catre Hurghada, cu aceeasi oprire ca si la drumul de dimineata dar din fericire si cu destul de mult somn.

Articole pe aceeasi tema:

This entry was posted in Destinatii externe, Egipt and tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *