Tenerife – Masca, „satul pierdut” din Tenerife

Citisem cu ceva timp inainte de plecarea in Tenerife despre satul Masca insa atractia pe care o exercita nu era foarte mare. Ziceam intr-una ca „Este un sat! Cat de interesant poate fi?”. Am hotarat totusi o bifare a lui intr-o scurta oprire pe unul din traseele prin insula. Si bine am facut. Ce am gasit aici a depasit toate asteptarile posibile; am gasit un loc superb, un loc de vis, un loc care mi-a creat cea mai puternica impresie de pe aceasta insula.

Desi tot ce am vazut pe insula mi-a placut, satul asta mi-a ramas in suflet astfel ca scurta oprire planificata s-a transformat in ore bune petrecute aici. Recomand  tuturor celor ce viziteaza insula sa nu rateze acest loc si sa isi planifice pe cat posibil mai mult timp aici pentru ca nu vor regreta nici un moment alegerea facuta.

Masca este un sat mic, asezat in mijlocul muntilor Teno, in zona Buenavista del Norte a insulei Tenerife. El este cunoscut ca cel mai frumos sat al insulei si a doua atractie a insulei dupa vulcanul Teide; si nu este greu de vazut de ce.

Pe vremuri datorita pozitiei sale, intre munti, satul reprezenta o ascunzatoare din calea piratilor ce veneau dinspre Oceanul Atlantic, fiind ferit iar drumul pana aici anevoios. Astazi reprezinta o atractie turistica unde te poti pierde pentru momente bune in linistea sa si ii poti admira la nesfarsit frumusetile.

Cel mai la indemana de ajuns la Masca este cu masina. Inainte accesul se facea doar pe jos, satul fiind legat de restul insulei prin sosea abia in anul 1991, de aici si denumirea sa de „Satul pierdut” al insulei. La un moment dat aceasta vale fertila adapostea o comunitate puternica de aproximativ sase sute de persoane. In prezent populatia mai numara doar o suta de persoane, multe dintre vechile case de piatra fiind goale iar multi dintre sateni ramanand aici doar pentru a servi nevoile turistilor.

Pentru cei ce nu au la dispozitie o masina se poate folosi transportul public care nu este insa foarte frecvent (din cate am inteles circula de luni pana vineri de 2 ori pe zi din Santiago del Teide si de luni pana vineri de 4 ori pe zi din Buenavista del Norte) sau se poate cumpara o excursie organizata ce va consta intr-un tur de o zi prin mai multe locuri, printre care si Masca (cel mai probabil gruparea se face cu Teide si Los Gigantes).

Drumul catre sat porneste din Santiago del Teide (exista indicatoare in acest sens) si incepe cu o scurta urcare urmata de coborarea intre munti. Drumul ce serpuieste aproape in zig-zag ofera panorame uluitoare, ce-ti taie respiratia, asupra insulei si a muntilor. Soseaua este ingusta, cu greu incap doua masini; la intalnire acestea trebuie sa se pozitioneze foarte aproape de margine iar una dintre ele sa se opreasca. Drumul este dificil, format in mare parte din curbe in ac de par, insa merita tot efortul. Totusi soferii neexperimentati sau care nu au rabdarea de a parcurge astfel de drumuri este bine sa se reorienteze, drumul poate fi totusi destul de inspaimantator. Soseaua este marginita pe o parte de stanca iar pe alta parte de prapastie. Din loc in loc pe marginea sa isi fac loc cactusi infloriti.  Daca nu dati peste nici un autocar din sens opus pe parcursul traseului va puteti considera norocosi, sunt destule iar intalnirea cu ele deloc placuta.

Exceptand orele de dimineata si seara satul este destul de plin de turisti. Exista parcare la strada principala, in varful satului. Pe anumite parti ale satului se mai poate intra cu masina insa este recomandat ca ea sa fie lasata aici si a se parcurge restul pe jos. Zonele de parcare sunt insa destul de neincapatoare si necesita putin noroc sau vanatoare intensa. Prima senzatie, la coborarea din masina, este ca ceva te trage in jos, atat de abrupta este strada. Urmeaza apoi peisajul, 2 stanci ascutite formand parca un triunghi ce lasa loc albastrului oceanului. Privelistea este extraordinara; in jos multa verdeata, palmieri din abundenta, mari si impunatori, cactusi, arbusti cu flori incredibil colorate, multe dintre ele rasarite chiar in peretele de piatra.

Satul este foarte pitoresc si pastreaza inca modul traditional de viata care a disparut complet de oriunde altundeva din insula.

Intregul sat este asezat in scari. Pe masura ce cobori un nivel altele apar pentru a bucura privirea. Primul nivel reprezinta practic zona de centru. Ca in cazul majoritatii satelor si oraselor spaniole, aici se afla plaza sau piata satului. Piata poarta acelasi nume cu cel al satului, Plaza Masca,  este amenajata cu bancute si strajuita de un copac batran, cu coroana impunatoare.

Este locul unde seara localnicii stau si vorbesc la un pahar de vin, este locul unde au loc toate evenimentele religioase si sarbatorile legale.

Exista si o bisericuta, in care incap aproximativ 80 de persoane. Aceasta biserica este punctul central al acestei mici comunitati catolice ce traieste aici si ea a suferit foarte putine modificari de-a lungul anilor.

Casele din sat sunt mici, nici o dezvoltare moderna nu si-a prea gasit locul aici. Este pur si simplu ceva uimitor de vazut.

Satul se poate vizita si altfel, nevenind din varf cu masina, ci de jos, cu barca. Majoritatea barcilor ce opereaza din Los Gigantes se opresc in Golful Masca, de unde se poate urca pe jos, pana in varf. Drumul nu este usor si dureaza peste 4 ore. Majoritatea turistilor prefera sa ajunga cu masina in varf si sa coboare pentru a se intoarce cu barca. Drumul astfel este mult mai relaxant. Avand masina inchiriata nu am putut alege aceasta varianta insa se afla pe lista si este unul din obiectivele pentru care imi doresc o reintoarcere pe insula primaverii.

Exista asadar mai multe variante, cu masina, pe apa, pe jos, combinatii, fiecare trebuie sa isi gaseasca varianta care i se potriveste cel mai bine.

Atmosfera este extrem de relaxata, in ciuda turistilor prezenti in numar destul de mare este liniste si te pierzi parca in peisaj si atmosfera. Din loc in loc exista magazinase cu suveniruri sau diverse produse traditionale, insa cu preturi destul de mari, ca pentru turisti. Exista si un mic muzeu dar nu l-am vizitat, nu stiu exact despre ce este vorba dar banuiesc ca ceva istorie a satului.

S-au deschis aici in timp si cateva restaurante si baruri, cele mai mai multe fiind deschise dupa-amiaza pana pe la ora 18:00. Cel mai frumos pozitionat este Chez Arlette. El este cel mai aproape de varf si cel mai aglomerat dintre toate; este situat chiar sub strada principala aproape de biserica. Terasa restaurantului, in mod particular, are vederi minunate asupra vaii. Aici se pot servi limonada home-made, excelenta si racoritoare si de asemenea mancare canariana. Este un retaurant de familie, destul de marisor si aglomerat asa ca servirea nu este dintre cele mai rapide. Totusi rabdarea de a gasi o masa la umbra si asteptarea mancarii merita.

In cazul excursiilor organizate, cu timp limitat, probabil ca este putin mai greu, alminteri cu siguranta merita desi nici aici preturile nu sunt mici. Nu imi mai aduc aminte exact pentru ca au trecut mai bine de 2 ani de la vizita in Tenerife, dar pentru aproximativ 15 EURO se poate manca un  meniu al casei, antreu cu branza de capra, fel principal si desert. Iar placerea de a manca sub frunzele unui enorm palmier, privind satul ce coboara in jos, inconjurat de o liniste placuta este nepretuita.

Ca o recomandare, este nevoie de incaltaminte potrivita. Chiar daca nu intentionati sa urcati sau sa coborati catre golf ci doar sa va plimbati prin sat, slapii nu sunt chiar o alegere buna pentru ca drumul este denivelat si inegal pietruit. Daca vreti sa vizitati bisericuta este bine sa aveti picioarele acoperite, din respect pentru cei de acolo, tinand cont de faptul ca este vorba de o comunitate canariana mica, rurala, traditionala, pentru care biserica reprezinta mult mai mult decat in marile orase.

Efectiv nu o sa va vina sa credeti cat de diferit este acest satuc. Daca veniti din statiuni, o zi petrecuta aici va fi ca si cum v-ati intoarce in timp. Satul este un „must see”  al insulei si nu trebuie ratat.

Intregul loc mie mi s-a parut deosebit de frumos, de un exotism aparte. Nu stiu pentru altii cum este, dar eu am gasit aici un coltisor de Rai pentru care sper ca la un moment dat sa ma pot reintoarce in Tenerife.

Articole pe aceeasi tema:

This entry was posted in Destinatii externe, Spania and tagged , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *