Romania – o zi pe Transfagarasan

Cum in Bucuresti se anunta un prim week-end de august la fel de canicular ca si cele dinainte cea mai buna varianta nu era decat o ‘lupta impotriva curentului’ macar pentru o zi – o fuga la munte pentru cateva ore de racoare, mai exact o tura in Fagaras, pe Transfagarasan. Pana la urma nu a fost chiar asa, dovedindu-se mult mai cald decat credeam dar cu siguranta mult mai bine decat in Bucuresti si un peisaj cu totul diferit.

Obiectivul vizat a fost parcurgerea Transfagarasanului pana la Balea Lac si apoi putin mai departe pana la Balea Cascada si returul pe acelasi traseu, pentru ca fiind vorba despre o singura zi, coborarea catre Sibiu ar fi marit mult mai mult distanta si timpul necesar parcurgerii ei. Distanta de parcurs intre Bucuresti si Balea Cascada este de aproximativ 255 de km.

Transfagarasanul este al doilea cel mai inalt drum al Romaniei, dupa Transalpina, si se intinde pe aproximativ 150 de km din comuna Bascov, de langa Pitesti, pana in apropiere de comuna Cartisoara, strabatand muntii Fagaras.

Plecarea din Bucuresti a avut loc in jurul orei 6 si de aici drum intins pe autostrada A1 pana la Pitesti si apoi de la Bascov pe DN7C – Transfagarasan catre Curtea de Arges. Aici am facut prima oprire pentru o vizita scurta a manastirii.

Manastirea, ctitorita se spune de mesterul Manole la cererea lui Neagoe Basarab, si terminata de Radu de la Afumati in 1526 este o oaza de verdeata. Mi-a placut mereu curtea larga ce o inconjoara, plina de verdeata si flori pe timp de vara si numerosi braduti aliniati pe marginea aleilor. De aceasta data fatada spate am gasit-o in renovare, insa pe o portiune nu foarte mare lasand cat de cat loc si pentru o fotografie reusita.

Desi nu era mai tarziu de ora 9, numerosi turisti isi facusera aparitia iar parcarea din fata manastirii era aproape plina. Apoi aveam sa imi dau seama ca nu era nimic exceptional si ca peste tot era aglomerat, probabil sfarsitul de saptamana de august calduros, aflat in plin sezon de concedii, a fost propice iesirilor la aer curat.

Din Curtea de Arges drumul DN7C merge drept catre Barajul Vidraru. Asfaltul este putin cam peticit pe alocuri insa se poate si mai rau iar drumul trece prin destule localitati pana la Capataneni, ultima localitate, plina de pensiuni si locuri de cazare datorita pozitiei privilegiate de a fi ultima pe acest traseu si a oferi accesul cel mai facil pentru urcarea catre Balea.

De aici mai este putin pana la Vidraru iar cei dornici de miscare pot face o oprire la aproximativ 2 km de Capataneni pentru a urca cele peste 1400 de trepte pana la Cetatea Poienari (despre ea intr-un articol viitor).

O data ajunsi la baraj destul de multi prefera sa opreasca imediat ce au iesit din tunel si le-a aparut lacul in fata ochilor. Privelistea insa nu este cea mai spectaculoasa, trecand insa podul lacul de acumulare se desfasoara in toata splendoarea sa. Aici si locul pentru parcare este mai generos desi in week-end de asemenea insuficient. Se poate admira lacul, se poate cobori pana la debarcader sau se pot face chiar plimbari cu vaporasul. Pretul biletului este de 15 RON iar plecarile din ora in ora. Mai multe informatii se pot obtine de la receptia hotelului Posada situat la capatul de sus al scarilor ce coboara catre debarcader.

Bineinteles din zona nu lipsesc vanzatorii de suveniruri, porumb, cascaval, afinata dar trebuie sa recunoastem, si ei fac parte din farmecul locurilor.

Dupa Vidraru un drum serpuitor de aproximativ 62 de km este singurul hop ce mai trebuie parcurs pana la lac. In prima faza drumul ce urca pe serpentine se intinde pe langa lacul Vidraru, prin padure, iar pe masura apropierii de Balea gradul de dificultate creste. In continuare trece pe langa Cascada Capra si prin Tunelul Balea, cel mai lung tunel din Romania, pentru a ajunge apoi imediat in zona lacului Balea. Astfel desi distanta nu este prea mare timpul de parcurgere este destul de lung fiind necesar condusul cu viteza mica si atentie sporita.

De la Balea Lac, Transfagarasanul coboara pe partea cealalta a masivului catre Sibiu insa partea cea mai spectaculoasa dar si cea mai dificila a sa se intinde intre Balea Lac si Balea Cascada, distanta fiind de 13 km. Coborand de sus, se pot admira curbele luate de sosea in forma de ac de par, aici ele sunt cele mai numeroase si se pot observa cel mai bine. Acesta este si locul de unde de sus , de pe o creasta se practica parapanta iar telecabina face legatura intre cele doua puncte, pe timp de iarna fiind singura modalitate de a ajunge pana la lac (mai multe informatii despre telecabina Balea Cascada – Balea Lac).

La Balea Cascada nu veti gasi efectiv o cascada ci o veti putea vedea doar, undeva in departare, sau veti putea porni in traseu pe jos pana la ea. In rest, punctul de plecare al telecabinei, cabana Balea Cascada si al sau restaurant, plus numeroase tarabe, este tot ceea ce exista prin zona. Nu punctul final este important aici, ci drumul pana in punctul final.

Traseul Balea LacBalea Cascada se poate parcurge si pe jos, alaturi de numeroase alte trasee ce pot fi atacate in toata zona.

Inapoi la lac gasirea unui loc de parcare este o provocare in sine. Masini peste masini, claxoane, blocaje…parca toata lumea a venit in acest week-end la Balea. O data rezolvata problema, totul este bine. Facem abstractie de imbulzeala de sus si coborim langa lac. Aici poti ramane minute in sir admirand peisajul. Totul este verde. Acum 4 ani, cam in aceeasi perioada pe varfuri puteam vedea zapada insa acum nu este nici urma. Peretii inalti si abrupti isi oglindesc culoarea in lac asa ca intregul peisaj este dominat de verde intens. Stand pe o piatra, la soarele deloc bland, drumul, aglomeratia, nimic nu mai conteaza. Natura te absoarbe. Este ideala alocarea unui timp mai lung de petrecut la lac pentru ca peisajul te fura usor. Daca mai adaugi si o plimbare in jur sau un bulz facut pe gratar la numeroasele tarabe de pe marginea drumului nici nu stii cand au trecut cateva ore.

Lacul glaciar Balea, aflat la o inaltime de 2037 de metri face parte din rezervatia naturala cu acelasi nume ce se intinde pe o suprafata de 180 de hectare. Rezervatia prezinta un relief dur, tipic glaciar cu morene, terase si vai in forma literei ‘U’. In jurul sau se inalta varfurile Vaiuga, Iezerul Caprei, Saua Caprei si Paltinul.

Ce am observat in acest an a fost prezenta unui numar ridicat de straini. Am auzit vorbindu-se multa germana si maghiara si am putut vedea inclusiv masini de Olanda si Marea Britanie. Numerosi tineri cu bocanci si rucsaci, de pe alte plaiuri decat cele mioritice, se pregateau probabil sa porneasca in ascensiune pe traseele montane.

Si iata ca a venit din pacate si momentul intoarcerii spre casa. Traseul, acelasi ca la venire iar in jur de ora 6 treceam deja de Vidraru si inca 3 ore mai tarziu intram deja in sufocantul Bucuresti.

Una peste alta Balea este o iesire buna pentru o zi de week-end, chiar mai buna pentru doua zile. Traseul nu este foarte lung dar nici floare la ureche insa cateva ore petrecute aici in natura merita cu siguranta efortul chiar si in ciuda aglomeratiei de peste week-end.

Articole pe aceeasi tema:

This entry was posted in Romania and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Romania – o zi pe Transfagarasan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *