Romania – trasee montane prin Bucegi: Sinaia – Cota 1400 – Cota 2000 – Piatra Arsa – Babele

Nu am fost niciodata o impatimita a urcatului pe munte si a parcurgerii traseelor montane pe jos. Fiind de loc din Bucuresti, o perioada foarte mare de timp, pentru mine, muntele a insemnat Valea Prahovei, vizitarea imprejurimilor la volanul masinii, plimbarea pe jos de la un capat la altul al statiunii sau gratarul in curtea vilei. In ultima vreme insa, asa cum se intampla de multe ori in viata, conceptiile au inceput sa se mai schimbe si la mine putin cate putin si am inceput sa simt din ce in ce mai mult, poetic spus, „chemarea muntelui”. In nici un caz nu m-am apucat de alpinism sau dormit la cort in mijlocul padurii insa diversele trasee montane medii, accesibile cam tuturor au inceput sa imi surada. Si am inceput sa realizez ca Valea Prahovei nu ma mai duce cu gandul doar la Busteni, Predeal si vesnica aglomeratie de pe DN1 la intoarcerea catre Bucuresti ci si la frumusetea peisajelor muntilor Bucegi aflati atat de aproape de casa si totusi atat de necunoscuti mie, la sentimentul de implinire la terminarea traseului si atingerea obiectivului vizat, la spectaculoasele intinderi aride de pe platourile aflate la inaltime sau la verdele intens al pajistilor si padurilor, la susurul linistitor al paraiasului ce coboara pe marginea potecii si la placerea salutului singurei persoane necunoscute pe care o intalnesti pe munte.

Si pentru ca sezonul de vara s-a cam terminat, si pentru ca luna septembrie mie mi se pare ideala pentru iesirile la munte, in mijlocul naturii, am petrecut un sfarsit de saptamana pe Valea Prahovei, ocazie cu care am descoperit locuri noi, in care, dupa cum spuneam, nu am calcat in atatia ani de mers aici si am pus putin corpul in miscare si am dezmortit picioarele. Prima zi am dedicat-o aproape in totalitate mersului pe jos insa a doua zi pentru a nu abuza de organismul destul de lipsit de antrenament totusi am planificat traseul pentru a parcurge o parte cu masina.

Dar sa incep cu inceputul si sa o iau organizat pentru ca alminteri probabil, cum imi este obiceiul, voi reusi sa ma intind mult mai mult decat este cazul si decat ar putea suporta nervii vostri.

Cateva detalii scurte despre cartierul general pentru ca mai multe nu isi au rostul aici scopul articolului fiind cu totul altul: Sinaia, pensiunea Casa Noastra, durata de vineri dupa amiaza pana duminica seara. O sa o iau pe rand si o sa scriu separat despre cele 2 trasee de sambata si duminica si locurile vazute.

Prima zi: SinaiaCota 1400Cota 2000Cabana Piatra ArsaBabele si retur. Nu am mers numai pe jos ci am mai si fentat putin, insa cat a fost a fost suficient.

La Cota 1400 am ajuns cu masina din Sinaia pentru simplul fapt ca acest drum nu mi se parea absolut deloc interesant a fi parcurs pe jos asa ca am preferat mai mult timp petrecut sus si mai putin pierdut aici. Masina am lasat-o in parcarea hotelului Cota 1400. Pretul parcarii pe intreaga zi este de 9 lei, de fapt aceasta este singura varianta indiferent daca masina este lasata o ora sau o zi in parcare. De aici am luat telecabina pana la Cota 2000.

De la Cota 1400, unde am ajuns in jur de ora 10:30, am luat telecabina de la 10:45 catre Cota 2000. Telecabina circula din jumatate in jumatate de ora iar pretul unui drum este de 18 lei de persoana doar dus sau 31 de lei dus-intors. Nu am luat decat bilet dus si am lasat libera posibilitatea de a cobori pe jos la intoarcere.

Desi am mai ajuns pana la Cota 2000 o data, nu am poposit mai mult de 15 min pe platou, pe langa cabana si am coborit, bineinteles tot cu telecabina. De data asta insa nu am mai ramas aici, am pus picioarele la treaba si am plecat mai departe.

Desi la Cota 1400 temperatura pare placuta sus este mult mai frig si fiind spatiu deschis vantul sufla cu ceva putere asa ca un hanorac in plus si ceva de pus in cap sunt mai mult decat bine venite.

Am plecat pe traseul marcat cu dunga galbena avand ca prim obiectiv Cabana Piatra Arsa iar timpul parcurs efectiv a fost mai mic decat cel dat pe indicatoare. In prima instanta drumul este drept urmat de o panta abrupta ce trebuie coborata cu ceva atentie. Apoi in vale drum drept si o urcare nu foarte dificila. Imediat apoi de o parte si de alta apar jnepeni drumu-l croindu-si culoar printre ei. In rest mult spatiu si o grozava senzatie de libertate. Ceva vant si aer curat. De aici, la orizont, isi face aparitia si Cabana Piatra Arsa avand in vecinatate pista de atletism. Se poate ajunge si cu masina pe sosea…dar sincer…unde ar mai fi farmecul? Pentru ca de multe ori, dupa cum stim cu totii, mult mai important este drumul decat destinatia in sine.

Cabana si Hotelul Piatra Arsa fac parte din Complexul Sportiv National Piatra Arsa iar aici au loc cantonamente ale diversilor sportivi ce au la dispozitie pe langa o pista sintetica, piscina si sali de antrenament.

De la Piatra Arsa traseul marcat cu linie galbena continua catre Babele. Traseul trece prin dreapta cabanei, apoi prin spatele ei si continua drept pentru o portiune destul de lunga. Apoi coborarile si urcarile incep sa alterneze nefiind insa dificile. Mai abrupta este ultima panta dinainte de a ajunge de telecabina de la Babele insa acest lucru se compenseaza cu motivatia ridicata de a ajunge in punctul final.

Aici la Babele este un adevarat spectacol. Iubitori si impatimiti ai muntelui cu bete si rucsace in spate, obositi dupa traseul parcurs pana aici, alaturi de domnisoare in balerini si domni in pantaloni scurti, veniti cu telecabina pentru jumatate de ora de aer rece si cateva poze cu celebrele Babe si Sfinx.

Dupa o cafea in cabana de pe platou si o poza cu Lord (un Saint Bernard foarte simpatic) si Babele pe fundal (din pacate si cu multi alti gura-casca din jur) am luat drumul inapoi catre Cota 2000 Sinaia.

Drumul lejer pana la ultima panta de care spuneam mai sus care la urcare a fost de doua ori mai dificila decat la coborare. Am ajuns in jur de 4.30 si ultima telecabina se pregatea de plecare insa nu am luat-o ci am respectat planul initial de a cobori pe jos pana la 1400. In cazul in care doriti totusi sa coboriti cu telecabina si ati pierdut-o pe ultima pentru turisti aveti sanse sa coboriti cu cea tehnica iar daca doriti sa coboriti spre Cota 1400 si nu insistati sa mai ajungeti pe la punctul de plecare al telecabinei puteti sa urmati drumul spre stanga dinaintea pantei abrupte de care spuneam si de care scapati cu aceasta ocazie si mergeti pe un drum mult mai lin ce o ocoleste. Bineinteles ca nu am facut asa si am insistat cu aceasta panta, a fost un fel de ambitie as putea spune de a o urca. De la Cabana Miorita de langa telecabina am inceput coborirea pe drumul de vara catre Cota 1400. Drumul nu este deloc spectaculos, plin de praf si pietre si biciclisti ce coboara in viteza pana jos, a doua oara probabil ca nu as mai alege varianta pe jos. Am ajuns in parcarea de la Hotel Cota 1400 in jurul orei 18:00 si cu praful pana la genunghi. In principiu nu ma plang totusi… a fost un traseu frumos si o senzatie minunata de autodepasire (in cazul altora probabil este floare la ureche…in al meu…autodepasire 🙂 ).

Cam asa s-a incheiat o zi la munte…putin mai altfel decat de obicei. De fapt nu chiar asa, ci cu o cina la Irish Pub Sinaia (intotdeauna pe lista de obiective” din statiune) din care nu putea lipsi bineinteles o portie de papanasi.

 

Articole pe aceeasi tema:

This entry was posted in Romania and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *